Originally posted at La Coltu’ Strazii

Istoria nu este o stiinta exacta, si de cele mai multe ori, a fost scrisa dupa chipul si asemanarea conducatorilor vremurilor in care era scrisa, de unde si subiectivitatea ei. Noi ca popor avem niste probleme, si le avem de foarte mult timp, nu de ieri, de azi. Istoria asa cum este predata inca in scoli si cum este perceputa de catre majoritatea populatiei nu reuseste sa acopere niste goluri, niste intrebari, o neliniste. Nestiind de unde am venit, cum am ajuns aici si de ce, este normal ca sa ne fie greu sa stim incotro o luam si ce facem in momentul de fata. Cam ca un om amnezic cu vagi amintiri despre trecut, care este hranit cu memoria unor intamplari care nu ii apartin.

Cei mai vechi oameni care au trait pe teritoriul actualei Romanii, despre care stim cum ii cheama, au fost o rasa ariana, inrudita cu vechii iranieni, stabiliti in zona nordica a zonei balcanice, vorbim despre traci, daci si geti. Fiind la marginea zonei maxime de extindere a civilizatiei celtice, culturile s-au influentat reciproc, olaritul celtic a fost imprumutat geto-dacilor iar obiecte de arta prelucrata in metale de sorginte dacica au fost gasite in zone celtice. O speculatie personala, un semn al elementelor de influenta celtica vizibila inca in epoca moderna poate fi cimpoiul, folosit atat de scotieni, la extrema nordica a extinderii civilizatiei celtice, cat si de romani, la extremitatea nord-estica. Cert este ca din punct de vedere al limbii si al culturii, geto-dacii au reusit sa-si pastreze individualitatea fata de mai toti vecinii : sciti, traci, celti si greci. O scurta perioada de expansiune a culturii dacice se intampla in aceeasi perioada cu trecerea de la politeism la monoteism, statul dac ingloband elemente de civilizatie de la toti cei 4 vecini amintiti mai devreme. Vorbind despre religie, credinta in nemurire si reinviere a geto-dacilor avea sa fie un suport puternic pentru altoiul crestin de mai tarziu. Un scriitor al unuia dintre vecini, si anume Herodot, spunea despre traci si geti cum ca ar putea fi stapanii lumii, daca nu ar avea defectul lenei si nu s-ar lupta intre ei asa de mult. Si asta venind din partea unui grec, popor care in antichitate s-a razboit mai ales cu el insusi, inainte de a fi cuceriti de macedoneni, popor aflat undeva la confluenta intre traci si greci.

Aurul si incursiunile armate ale geto-dacilor au constituit casus beli pentru cucerirea lor de catre imperiul roman si transformarea lor in colonie. Ultima modificare majora a armurii romane s-a datorat fricii de falx-ul dac. In perioada romana, teritoriul Transilvaniei si Olteniei de astazi a fost colonizat intens de romani, pentru folosirea la maxim a resurselor provinciei nou cucerite. Vorbim despre colonisti veniti din toate colturile imperiului, aflat atunci la momentul de expansiune maxima : nordul Africii, Levantul, Asia Mica, toata Mediterana, Britania, Galia, procentul de colonisti din Roma sau peninsula Italica fiind destul de mic. Legionarii la sfarsitul stagiului militar aveau obiceiul sa se stabileasca de asemenea in zonele in care erau desfasurati spre sfarsitul carierei militare.

Dupa retragerea aureliana din provincia romana Dacia, zona a continuat sa fie sub influenta culturala si comerciala a imperiului roman, in descrestere de pe acum, pentru cateva sute bune de ani. In aceasta perioada a inceput sa se simta si crestinarea zonei, diocezele de la sud de Dunare avand in subordine misionari in nord. Transilvania intra-carpatica a fost o perioada o insula relativ ferita de evenimente si migratori, perioada in care in zonele de la vest de apuseni s-au amestecat cu hunii, sarmatii in banat, scitii in dobrogea.

Pe teritoriul de maxima expansiune al fostei Dacii, a fost ocupat de diverse pseudo-state ale popoarelor migratoare : germanice (Goti, Gepizi), hunice, slavice (sclaveni, antes) popoare asiatice de stepa (avari, maghiari,mongoli), turce (bulgari,cumani, pecenegi) si in tot acest timp, datorita tipului de organizare familiala zodruga, slavii deveneau din ce in ce mai numerosi in jurul “insulei latine”, si zeci de alte popoare migratoare de o putere militara mai mica traversau zona dinspre “pantecul omenirii” cum a fost numita Asia centrala catre restul Europei. Populatia pre-romana nu parea a avea constiinta apartenentei unui grup comun, dovada faptului ca agregarea statala s-a intamplat numai si numai sub aceste popoare migratoare razboinice. Transilvania a fost unificata de maghiari, Valahia de catre cumani, iar Moldova de catre romani maramureseni vasali si la porunca regelui Ungariei. Populatia latina era doar baza societatii, cei multi si slabi care produceau bunuri pentru casta de razboinici care conduceau, indiferent de natia acestora.

Starea de fapt s-a continuat in perioada medievala, cand populatia latina era in mare parte constituita din tarani si pastori, boierii fiind de origine slava in Moldova si Tara Romaneasca (de unde si grafia slavona in cancelarii) si maghiara in Transilvania (de unde culmea, grafia latina in cancelarii). Orasele au fost populate de maghiari si germani in Transilvania, in Moldova si Tara Romaneasca nu prea existau sub forma clasica de oras medieval fortificat si cu mestesugari, ci “targuri”. Moldova a avut influente puternice pe filiera poloneza, iar Tara Romaneasca influente puternice turcesti. Ceva transfugi de origine bizantina s-au stabilit in zona dupa caderea Constantinopoleului, Stefan cel Mare avand o astfel de sotie, iar Mihai Viteazul avand mama Kantakuzenos. Prima mare unire, de la 1601 nu a fost a romanilor uniti in cuget si simtiri, ci a unui lider militar puternic, ce a prins un moment de slabiciune ale celor 3 mari puteri care isi disputau cele trei principate. Armata lui Mihai era alcatuita din populatia slava de la sud de Dunare, romani, maghiari si polonezi.

Dupa unirea de la 1601, Transilvania a inceput sa fie din ce in ce mai mult sub influenta austriaca, mult mai bine conectata cu vestul Europei, iar Valahia si Moldova au intrat din ce in ce mai mult sub influenta culturii turce. Targurile valahe si moldovenesti au fost populate de catre greci si evrei, sub domnia fanariota. Pe la 1800 au inceput primele zvacniri de constiintanationala ale poporului roman, culminand cu revolutia de la 1848 (dealul Spirii) si luptele din 1849 (Avram Iancu). Intre timp cele 3 mari puteri devenisera Imperiul Habsburg, Tarist si Otoman. Primul pas catre unirea principatelor danubiene avea sa fie Regulamentul Organic, care le-a oferit o organizare statala identica, mult mai apropiata de civilizatia vestica, impus oarecum in pofida boierimii autohtone, vesnic recalcitranta, artizanul cu cel mai mare succes fiind guvernatorul rus Kisseleff. Un mic paradox, organizare statala vestica impusa de cel mai estic imperiu. Ca sa va faceti o idee asupra societatii romanesti din perioada respectiva, cititi  Ciocoii vechi si noi ai lui Nicolae Filimon si proza lui Alecsandri, in speta piesele de teatru. Ca tot am pomenit de Alecsandri, acesta a facut scoala la Paris impreuna cu viitorul domn Cuza.

Ceea ce a salvat populatia latina de toate aceste influente straine, a fost tocmai saracia si izolarea in care au trait. In mare parte serbi, adica un pic mai sus decat sclavii, cu o natalitate foarte ridicata, explozie demografica sustinuta de introducerea porumbului in alimentatie, de unde si vestita noastra mamaliga. Spre comparatie, populatia germanica transilvaneana si-a auto-impus cel mai interesant control demografic din Europa, prin cresterea a maximum 2 copii per cuplu, pentru pastrarea intacta a dimensiunii averii si statutului social.

A urmat unirea principatelor de la 1859, continuarea modernizarii  sub Cuza si Ferdinand, si razboiul de independendenta de la 1877. Foarte bine descriu aceasta perioada, si cea de pana la marea unire de la 1918 urmatoarele opere literare : Caragiale prin O scrisoare pierduta, Calea Victoriei si Intunecare ale lui Cezar Petrescu, Donna Alba a lui Gib Mihaescu apoi pentru perioada interbelica aveti Gorila lui Rebreanu si Intoarcerea din rai a lui Eliade. Despre geneza oraselor romanesti din vechiul regat puteti afla din Europolis al lui Jean Bart, Maidanul cu dragoste al lui GM Zamfirescu si Groapa lui Eugen Barbu. Despre majoritatea puteti gasi ceva impresii pe acest blog. In toata aceasta opera literara vedem ca zona Romaniei moderne de astazi a continuat sa fie leaganul in care aventurieri din diverse colturi ale lumii au emigrat constant : nemti, maghiari, polonezi, greci, evrei, rusi, bulgari, albanezi, turci, punand umarul la constructia oraselor actuale. Lipsa de uniformitate de comportamente unitare si civilizatie oraseneasca in adevaratul sens al cuvantului se simte cand compari un oras de campie din vechiul regat si unul din Transilvania.

Al doilea razboi mondial, si plaga comunismului apoi a dictaturii ceausiste a adus distrugerea elitei intelectuale ce apucase sa se ridice in perioada interbelica. O urbanizare fortata a adus tarani dezradacinati de la tara in cotete gri de la oras sa munceasca in fabrici. Distrugerea fortata a centrelor vechi istorice ale unor orase pentru sistematizare a inlaturat diversitatea arhitecturala estetica ce mai exista. Fragilul sentiment de apartenenta a cetateanului intr-o Romanie ce se infiripase dupa constituirea statului national modern a fost inlocuita de cultura proletarului crescut cu frica de cei de la putere. Trei dinti din Fata al lui Marin Sorescu si Morometii volumul II si Cel mai iubit dintre pamanteni ale lui Marin Preda spun multe despre schimbarile radicale si fortate la care este supusa societatea romaneasca sub acest regim. De mistificarea istoriei, noi, urmasii lui Traian si ai cadavrului lui Decebal(drept e ca mai apare si o legenda cu o oarecare Dochia), plus alte exagerari propagandistice, nu am scapat nici acum.

Doua lovituri puternice au fost date de catre fosta dictatura ceausista poporului roman. Prima, teribila oroare de natalitate si de a avea copii insuflata femeilor romance prin Decretul 770, ale carui angoase le avem si acum, traducandu-se mai ales prin natalitatea scazuta si descatusarea sexuala postrevolutionara, filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile fiind cea mai buna descriere a perioadei. A doua, dezagregarea increderii in aproape, prin teribilul aparat al Securitatii, ai carui supravietuitori inca mai trag multe sfori in societatea actuala. Securitatea a fost unul dintre cele mai brutale politii secrete din lume. La momentul caderii regimului, vorbim despre 11 000 de agenti si 500 000 de informatori de securitate la o populatie de 22 de milioane de locuitori; 2,3 de informatori la suta de locuitori. Pe fiecare strada de case, fiecare scara de bloc de 10 etaje, imobil cu cel putin 50 de locuitori, exista un informator. Neincrederea romanului in aproapele sau s-a ridicat la cote maxime, amplificat de lupta pentru hrana care nu se gasea si statul pe la cozi. Momentele de solidaritate extraordinara numit Revolutia din 1989 sau Piata Universitatii au fost exterminate rapid prin terorism si mineriade, la randu-le produse ale aceluiasi aparat de securitate, si tinute sub calcaiul bombardamentului mediatic care se manifesta si in prezent.

Toti migratorii care au trecut pe aici au lasat o diversitate genetica extraordinara,  dar si o lipsa de omogenitate in obiceiuri si spirit de apartenenta la ceva comun, ceea ce ne face pe noi romanii asa de buni ca talent individual si asa de execrabili ca popor. Spiritul de apartenenta si comuniune l-am avut pentru scurte perioade din istoria noastra. Sa nu va mire ca mare parte din cetateni au avut asa un dor de duca si au si emigrat deja, sau planuiesc sa o faca. Cei care raman nu se pot coagula ca societate si popor, raman doar o populatie aflata la cheremul puterilor straine si arivistilor locali, care de multe ori se transforma in agenti ale acestor puteri. Contrar tuturor acestor turbulente ale istoriei, am reusit sa ne pastram limba si spiritul latin, si suntem niste supravietuitori.

Da, avem o problema de a fi cetateni ai unui stat, da, avem o problema de a ne organiza pentru a face lucruri pozitive. Stim insa sa ne adunam “in gasti” pentru a ne sabota conationalii si a trage cat mai multa spuza pe turta noastra. Insa nici aceste gasti nu sunt putine, ci o gramada, pentru ca romanul sufera si de grandomanie, si se vrea el sef. Rezulta un camp de batalie continuu intre noi, care duce la starea de fapt curenta. Coalitiile dintre partide se fac si se desfac incontinuu, transfugi politici sar din barca in barca zilnic. Noi cetatenii ducem in continuare o lupta unul impotriva celuilalt pe strada, in metrou, un loc de parcare, loc la coada la magazin. Pentru schimbarea acestei stari de fapt am pornit campania ajuta-ti aproapele, imi doresc sa ne transformam dintr-o populatie de supravietuitori intr-un popor de invingatori, ori asta nu se poate face decat impreuna, prin munca sustinuta, eforturi de adaptare si solidaritate, pentru construirea coeziunii sociale.

toate fotografiile sunt de pe wikipedia

Advertisements