In timpul facultatii am avut prilejul de a cunoaste indeaproape o familie inrudita prin alianta cu Mihai Gâdea. In aceata familie credinta in Dumnezeu si apartenenta la cultul adventist era ceva despre care auzeai vorbind mai tot timpul. Despre cum nu fac ei absolut nimic in ziua sfanta de sambata. Despre cum stau ei departe de toate viciile pamantului, bautura, tigarile, preacurvia, hotia si toate celelalte. Despre cat de bine este sa urmezi aceste invataturi. Copiilor li se explicau toate acesta, explicatii asortate cu pilde si citate din biblie. Toata familia era prezenta la adunare(slujba) in fiecare saptamana.

Pentru Mihai, cu dragoste şi abjecţie

Incet-incet, pe masura ce aveam ocazia sa ii cunosc mai bine am observat pe ici pe colo ceva diferente intre ceea ce se spunea si ce se facea. Intr-o sambata, bunicul nu s-a putut duce la adunare, pentru ca se simtea rau. Toate rudele prezente in localitate s-au dus fuga acasa la bunic sa vada ce se intampla. Aflat in vizita la una dintre rude i-am insotit. Bunicul era intins in pat, dar nu parea a avea o stare foarte grava. Lumea s-a mai linistit. Ne-implicat emotional in toata afacerea aceasta nu am putut sa nu observ roseata exagerata din obraji si nesiguranta in vorbe si miscari a bunicului. Deh, asa e cand esti trezit din somn, ar spune unii. Eu am ramas in schimb cu sentimentul ca mustul pe care il bause inainte de culcare nu fusese deloc oprit din fierbere cu benzoat, dupa cum se obisnuieste pe la ei.

Timp de cateva luni am facut meditatie cu una dintre nepoatele bunicului, care era in gimnaziu si avea ceva probleme cu matematica. Nepoata era una dintre cele mai de succes din familie, luand lectii de pian, de vioara, facand parte din corul de la adunare, si asa mai departe. Ce nu intelegeam eu e cum de nu reusea sa retina nimic din ceea ce intelegea perfect cu numai o saptamna in urma, si era nevoie sa o luam de 2-3 ori de la capat. Asa ca am incercat sa inteleg de ce, printre exercitiile de matematica. Si am aflat, dedus din ceea ce povestea. Copilul era incarcat cu activitati care mai de care ca sa nu se prinda ca este de fapt singur. Tatal nu prea statea pe acasa, era mai mult pe la bunici. Mama, mai mult pe la seriviciu, cu treaba. Momentele in care era impreuna cu amandoi parintii erau cele in care se mergea in cercul de cunoscuti, sa vada lumea ca sunt o familie model. Nu intelegea de ce la mama ei in poseta se gasesc intotdeauna tigari. De ce parintii o lasa singura atata timp, si ea nu prea are cu cine vorbi. De ce una declara si alta fac. Am aflat de la alte rude ca de fapt parintii nepoatei mai erau casatoriti doar de forma, mama era amanta sefului, si s-a aflat acest lucru cand au avut amandoi accident de masina si au ajuns la spital. Iar acest copil facea orice putea ca sa amane momentul in care se terminau mediatiile la matematica numai ca sa mai aiba cu cine schimba cateva vorbe o data pe saptamana. Le-am explicat parintilor ca nu de meditatii la matematica are nevoie acest copil, ci de parinti si copilarie. Sa ii elibereze timpul ocupat cu lectii de pian, vioara si cantecele din cor, sa fie mai des langa ea si cu vorba si cu fapta. Am primit raspuns ca “si alti copii de la noi de la adunare au la fel de multe activitati si o duc foarte bine”. Este vorba de Adunarea la care predica pastorul Gâdea intr-o vreme.

Am avut ocazia sa cunosc o alta nepoata de-a bunicului, studenta, ca si mine. Ei bine, ea oscila intre dragostea pentru bunicii care o iubeau si ura pentru aceiasi bunici care ii ocarau tatal de cand se stia pentru ca nu era adventist. Oscila intre a fi cinstit si curat ca lacrima, si minciuna si hotie. Neavand o situatie financiara foarte grozava, a gasit un portofel cu foarte multi bani cash, in lei si valuta, ce i-ar fi asigurat traiul de student la camin pentru un an de zile. A sunat proprietarul portofelului si i l-a inmanat, fara a accepta nici macar un leu recompensa. Aceeasi persoana a facut pierduti niste bani de-ai unor apropiati inventand o poveste cusuta cu ata alba.

As putea povesti multe despre nepotii si nepoatele bunicului, toate insa sunt pe acelasi calapod : oameni carora li se vorbeste despre cinste, harnicie, onestitate, cumpatare si alte cele, insotite eventual cu pilde si povestiri din biblie, dar ii vad pe cei din jur afisand aceasta fata in societate si in particular facand deseori contrariul. Asa ca au invatat ca pacatele celor din jur trebuiesc trecute cu vederea, si ca este de ajuns sa privesti cu ochi senini si sa clamezi in societate ca esti curat ca lacrima in ganduri si fapte ca sa ti se stearga totul cu buretele. Asa ca reperele lor morale si de comportament erau subrede rau, ca urmare si comportamentul lor era extrem de oscilant intre extreme. Copii foarte usor de influentat intr-o directie sau alta, si extrem de greu de tinut pe aceeasi cale comportamentala. De oscilatiile starii de spirit nu mai vorbesc, se trecea rapid de la exaltare la depresie, de la veselie la furie, si asa mai departe. Nu stiau ce si mai ales cum sa faca in viata.

Departe de mine intentia de a arunca anatema asupra intregii comunitati adventiste din Romania sau de aiurea. Nu am habar cum sunt altii, insa aceasta mare familie pe care am cunoscut-o era complet disfunctionala. Daca mediul in care a crescut si s-a format ca om Mihai Gâdea era macar pe sfert la fel de disfunctional ca aceasta familie inrudita prin alianta cu el nu ma mira absolut deloc transformarea din pastor adventist in teleevanghelist al lui Voiculescu. Putinor oameni le-ar fi usor sa reziste tentatiei de a fi bogat, a aparea la televizor si a fi adulat de sute de mii de oameni. In schimb putini ar fi fost in stare sa fie asa de talentati in spirit oratoric si actoricesc in a o face asa de eficient daca nu ar fi trait intr-un astfel de mediu fatarnic. Pentru Mihai Gâdea cred ca nu se mai pot face multe, insa cei care au sau vor avea copii, ar face bine sa se gandeasca mai bine si la ce spun, dar mai ales la ce fac de fata cu copiii lor.

Advertisements