Tags

Eram intr-o excursie cu autocarul, orar foarte strict, altfel ratam feribotul. Un domn mai in varsta, un pic supraponderal si care mergea cu bastonul, a “reusit” sa intarzie vreo 5-10 minute, dumnealui si cu sotia sa fiind singurii care nu ajunsesera in autocar la timp. Intarziere mare, avand in vedere ca timpul  alocat pentru vizitat obiectivul turistic respectiv era de 30 de minute. Va puteti inchipui cam ce s-ar comenta intr-un autocar plin de conationali de-ai nostri, de la inofensivul “il cauta moartea p’acasa si el a plecat in concediu”, la declaratii mai mult sau mai putin prietenoase despre mama, mortii si ranitii domnului, anafura sau alte cele din aceasta categorie. In schimb, s-a intamplat altceva, comentarii nu am auzit, in schimb, cand domnul respectiv s-a suit in autocar, foarte multi au izbucnit in aplauze, domnul a facut plecaciuni ca un actor la sfarsitul unei reprezentante apreciate de public, iar publicul si-a reinnoit ropotul de aplauze si l-a condimentat pe alocuri cu urale. Vedeti dumneavoastra, erau romani in acel autocar, dar minoritari, si de bun simt. Ropotul de aplauze a venit dinspre majoritari, un grup de britanici.

La urmatoarea oprire am fost eu si sotia protagonistii aplauzelor, fiind un pic adormiti am inteles gresit ora plecarii, si autocarul ne-a cules de pe drum. Colegii de autocar britanici care stateau in fata noastra ne-au dat de inteles ca nu e cazul sa ne simtim prost ca am fost “protagonisti”, aratandu-ne cum isi primisera cocktail-urile si fresh-urile “to go” de la terasa unde se asezasera atunci cand s-a dat semnalul de plecare. Britanicii acestia erau oameni simpli, muncitori in ture, o invatatoare, cativa pensionari, veniti in vacanta “de buget” prin septembrie in Grecia. Cel mai hatru dintre ei comenta cateodata ce zicea ghida, de ne prapadeam de ras. Se povestea despre locul in care s-au descoperit urmele primilor locuitori ai insulei, nustiucati ani BC, si el, mucalit : “are they still alive?”. Sau exasperat de faptul ca ghida povestea pentru a 6-7-a oara despre faptul ca sunt ruine datorita cutremurului din 1953, ne-uitand sa mentioneze de fiecare data anul, a inganat ghida la partea de “the earthquake of 1953”. Noi am ras, ghida nu s-a prins, a mai zis de vreo 2-3 ori anul cutremurului. Ne-au inclus imediat in grupul lor cand au observat ca vorbim engleza fluent si avem acelasi tip de umor. Atitudinea nu s-a schimbat afland ca suntem romani cand am fost singurii romani din autocar care au ridicat mana sus cand a dorit ghida sa spuna romanilor ceva legat de Panait Istrati al carui tata isi avea obarsia prin localitatea pe langa care treceam.

Asa ca am stat si m-am gandit, ce este diferit intre comportamentul britanicilor si cel al romanilor? Primul lucru la care m-am gandit a fost legat de religie/biserica. Doamna invatatoare britanica din fata mea a fost pur si simplu scarbita de povestea cu mumificarea sfantului din manastirea ortodoxa pe care o vizitam, si de obiceiul ortodox al puparii moastelor. Pai mai mult de jumatate dintre britanici nu-s religiosi. Ceilalti care sunt, vreo 20% dintre ei anglicani, adica un fel de catolico-protestanti, si vreo 9% catolici, restul fiind in procente prea mici ca sa le mai mentionam. Pai da, niste agnostici sau ateisti sau protestanti nu ar crede niciodata ca daca pupi un cadavru mumificat te poti vindeca de boli, ba chiar se gandesc cum poti capata astfel unele noi. Ortodoxia noastra il vede pe om robul lui Dumnezeu, care trebuie sa se aseze in genunchi sau sa stea in picioare in biserica, il domina prin frica, preotii ameninta pe enoriasi ca daca nu vor fi oameni mai buni vor arde in focul Gheenei langa Talpa Iadului lua-v-ar mama dracului de pacatosi de-a pururea si-n vecii vecilor amin ! Sa nu uitam faptul ca Biserica Ortodoxa Romana a fost cel mai mare proprietar de sclavi care sa-i munceasca pamanturile, intai serbii romani apoi tiganii eliberati acum numai 150 de ani din sclavie. Esti crestin ortodox, ciocu’ mic, crede si nu cerceta, asculta cu gura cascata ce zice popa si marca banu’. Protestantii cred in descurcarea prin fortele proprii a individului, tentatia de a cerceta, de a pune intrebari, de a crede pentru ca asa simti, nu de frica biciului, iar de la anglicani se trage denumirea de Stafia Sfanta(Holy Ghost) in loc de Duhul Sfant(Holy Spirit/Spiritus Sancti), si asta spune multe. De agnostici sau atei, ce sa va mai spun, cred in lucruri pe care le poti vedea, atinge, intelege si demonstra, si nu in Stafia Sfanta, adica oameni pe care nu ii prea duci cu muia(=a amăgi, a înșela, a duce cu vorba conform dictionarului, da?). Asa ca BOR va trebui sa se reformeze cumva, in esenta, nu in forma. In forma, s-a modernizat, are instalatii audio in biserica, site propriu, posturi de radio si televiziune. In esenta, a ramas aceeasi detinatoare a Biciului lui Dumnezeu care te santajaza cu frica sa ii dai bani, si se pune la dispozitia celui care plateste mai mult. Pana si Biserica Ortodoxa din Grecia s-a mai schimbat in zonele aflate sub influenta italiana(=catolica) sunt scaune pe care enoriasii stau asezati in biserica, semn de respect fata de oameni, si seamana mult mai mult cu bisericile majestuoase si luminoase pe care le au catolicii, semn ca tind mai mult despre lumina decat despre intuneric. Un protestant, agnostic sau ateu are astfel mai multa incredere in propria persoana, fiind tratat ca om liber si instruit, si nu ca sclav prost, pe cand ortodoxul roman angoasat, capul plecat, sabia nu-l taie si plateste taxa de protectie la mafia bisericeasca ce extorcheaza prin frica si tine masele intr-o ignoranta desavarsita, numai bune de manipulat. Imbucurator este totusi ca BOR construieste monumentul faraonic ce marcheaza apogeul unei ere inainte de a se prabusi : Catedrala Cheltuirii Banului Mantuirii Neamului. Cele 7 minuni antice, Ceausescu a construit Casa Poporului si exemplele pot continua. Daca alege sa stea ca un bolovan la gatul poporului pe care il impiedica sa evolueze, atunci BOR sa isi termine de construit faraonia si sa crape linistita. Cand alegi forma in locul esentei asta meriti. Cehia de asemenea nu-i prea departe, cu 34% din populatie care zic “fara religie” si alti 45% care ridica din umeri “ce-i aia?” sper sa ajungem si noi acolo cat de curand.

Al doilea lucru care mi-a venit in minte a fost educatia. Doamna invatator britanic era departe de intepata britanica din viziunea clasica. Se ocupa de clubul de muzica al scolii, iar pe copii ii invata foarte multe cantecele simpatice si practice, gen unul de pe urma caruia stiau si unde este inima, ficatul, plamanii, etc pe care il canta fetitei de 3 ani a mucalitului mai sus pomenit. Copilului ii vorbea, ii explica, toata numai un zambet si cu limbaj pozitiv. Lucru pe care il faceau si ceilalti din grup, fara “stai cuminte ca se supara nenea soferu'” sau “stai smirna si nemiscat ca mami/tati nu are chef de tine”. Fetita respectiva a misunat de dimineata pana seara in : autocar/vapor/autocar/obiectiv turistic/autocar/obiectiv turistic …. /vapor/autocar si nu am auzit-o plangand decat o singura data cand s-a lovit, de fitze gen “fa ca mine sau urlu sa de fac de ras pana faci ce vreau eu ca sa tac” nici pomeneala. Orice facea fetita primea raspuns pozitiv din partea grupului : bravo ce isteata ai fost sa faci aia, bravo ce curajoasa ai fost sa nustiuce, bravo ca ai fost tare cuminte, etc. nici o interdictie sau chestii negative, sau vorbit catre ea in bebeleza. De altoit fizic, nici nu se poate imagina asa ceva. Si se simtea, cel mai mult mi-a placut de ea cum a luat o jucarica de plus cu ventuza, a balosit ventuza bine de tot sa le arate tuturor cum se lipeste, nu de fruntea inalta de chelios a tatalui cum credeau multi ca se va intampla, ci chiar de geamul autocarului. Sau cum “spunea din casa” despre ce pijamale are ea, si apoi de faptul ca taica-su’ doarme dezbracat (adica fara bluza de pijama) si se uita la un film cu “2 naughty girls”. Comparati sistemul de educatie centrat pe increderea in fortele proprii si pozitivarea actiunilor bune in loc de coercitia celor rele, si invatarea lucrurilor cu adevarat folositoare practic cu ce se intampla la noi : analfabeti functionali, esti as in matematici nu esti in stare sa calculezi dobanda la un credit, si abordarea daca ai gresit iti iau capul atat la scoala cat si in familie si altele din aceasta categorie. Din fericire copiii nostri destepti au internet, si pot rupe cercul vicios, am intalnit o gramada. Vom ajunge departe cand o parte din ei vor alege sa conduca tara in loc sa emigreze, si deja se intampla.

Al treilea lucru ce mi-a venit in minte a fost coeziunea de grup. Da, revin la gogorita mea. Asta ne lipseste cu prisosinta, as putea spune. Si pe langa faptul ca erau un grup inchegat, puternic, increzator in fortele proprii fara a fi increzut, erau asa de deschisi incat nu aveau nici o problema sa includa in acel grup pe oricine dorea si parea animat de aceleasi interese comune, in acest caz distractia si relaxarea in concediu, toate cu masura si bun simt britanic, bineinteles. Sunt ani de cand merg in concedii in afara si strainatate fara sa intalnesc prea des astfel de grupuri de romani. Romanii, pe langa sfiala obisnuita, teama de respingere si de esec, mai au si frustrarile si fricile reprimate (generate de religie si educatie) care ii fac sa vada pe multi ca potentiali dusmani numai pentru ca sunt altfel, sau romani, sau ne-romani, sau fara nici un motiv de fapt, si abunda de personalitati alfa exclusive. Personalitate alfa exclusiva inseamna eu sunt seful, cel destept, numai eu am dreptate si vorbesc, cine nu-i cu mine e impotriva mea. Opusul, alfa inclusiv inseamna eu sunt alfa, stapan pe ce-mi poate pielea, recunosc competenta altui alfa pe domeniul sau, si am indeajuns de multa incredere in fortele mele incat sa vad existenta unui alfa inclusiv ca pe o oportunitate de a ma dezvolta avand un aliat in loc sa il vad ca si pe un potential pericol si dusman. Am fost inclus in grupul britanicilor numai pentru ca am manifestat aceeasi scarba usor amuzata ca si invatatoarea fata de pupatul mumiei moastelor si pentru ca eram amuzat de poantele mucalitului. Intarziatii au fost inclusi in grupul britanicilor doar pentru ca erau colegi de autocar. Pentru a putea forma un grup cu alta pereche de romani, si a putea dialoga, a fost nevoie de vreo 30-45 de minute de ascultare activa din partea mea pana sa ii pot scoate din amorteala. Daca am avut-o vreodata, coeziunea de grup a fost sfaramata si este tinuta la pamant de catre Securitatea cu agentii si informatorii ei in perioada comunista si aceiasi agenti si acolitii lor care apar sub forma de politicieni si oameni de succes ai zilelor noastre.

Si am stat si m-am gandit, de cand este romanul asa? Ca doar din cate stiu, suntem un popor de supravietuitori si invingatori, dupa ani si ani suntem tot aici. Toate basmele romanesti abunda de reteta clasica : cel mic si slab, dar inteligent, muncitor si perseverent reuseste acolo unde fratii mai mari si mai puternici dar lenesi si lasi esueaza, si o face in ciuda tututor obstacolelor pe care le intalneste in cale, si ajuta lumea in stanga si in dreapta, fara sa ceara nimic in schimb, iar ajutorul primit la schimb este insutit si inmiit. Ori tocmai asta este definitia masculului liderului alfa inclusiv, ai incredere in tine, ajuta sa fii ajutat, cunoaste-ti limitele si admite ca sunt domenii unde altii sunt mai buni decat tine si vei ajunge departe, vei trai fericit pana la adanci batraneti. Undeva, adanc, sta ingropat acest spirit, si daca vrem sa mai supravietuim ca popor este nevoie sa fie scos la suprafata. Modul prin care lucrez eu la asta este prin motto-ul “ajuta-ti aproapele”. Este nevoie ca toti cei care inteleg conceptul sa il aplice si sa il popularizeze, altfel suntem o picatura-ntr-un ocean.

Advertisements