Recitind precedentul articol din aceasta serie observ ca am alunecat spre panta jocului in loc sa raman pe cea a invatarii guvernarii.
Asa ca voi povesti mai putine amanunte despre partea de strategie a jocului si mai multe despre arta guvernarii. Am reusit in sfarsit sa strang fondurile necesare repararii tuturor stricaciunilor razboiului. Populatia din Bavaria, Ungaria si Croatia este indeajuns de pacificata incat sa pot colecta iar taxe. Populatia din Austria este in continuare nemultumita, pericolul revolutionar exista in continuare. Austriecii sunt manati de spiritul de revolta impotriva invadatorului prusac. Desi de aceeasi limba, au fost puterea dominanta si nu inghit prea usor faptul ca au devenit dominati. Peste valul acesta de nemultumire patriotica, vine si un altoi socio-intelectual intretinut de Universitate. Pentru orice tip de guvernare, este mai dificil sa conduca o tara de oameni educati si culti, cu atat mai mult si cu independenta financiara. Populatia bine informata si educata pune constant presiune pe functionarii si conducatorii statului sa isi imbunatateasca serviciile prin reformarea statului si a modului de gandire al politicianului si functionarului(Clamour for Reform). Guvernarile clicii care acum este unita sub alianta PSD-UNPR-PC-PLR (plus reprezentantii lor din inchisoare Vantu, Voiculescu, Copos, Becali si multi altii) au avut aceleasi trasaturi comune : saracirea populatiei, distrugerea educatiei, obtinand astfel o masa de manevra de votanti si activisti care pot fi manipulati prin mass-media si cumparati prin sticle de ulei si pungi de malai. Nici de tabara cealalalta nu mi-e rusine, nu au stiut sa se ridice mult peste nivelul de “ba pe-a ma-tii” la discutiile oficiale de nivel inalt despre economie. Noroc ca mai exista niste nebuni frumosi care scot Justitia din marasm.
Din acest punct de vedere, in Empire Total War eu ma joc cu focul : am monarhie cu o puternica tenta autoritara si militara, si nu am distrus un centru universitar puternic din Austria care intretine prin idei avangardiste nemultumirea populatiei deja agitata de pierderea si devastarile razboiului si dominarea de un guvern ce sprijina o religie (protestantismul) diferita de a lor(catolicismul). Desi nu pot percepe taxe din Austria, desi sunt nevoit sa mentin cel mai mare si mai bine pregatit corp de armata pe teritoriul acestei provincii a Imperiului in loc sa cuceresc ultima provincie ramasa la inamic si sa pun capat razboiului, castig avans stiintific. Ori viziunea acestul scenariu este Putere prin Stiinta si Bunastare. Stiinta este o investitie pe termen lung, imi va oferi un avantaj extraordinar in fata celorlalte state. Deja am vazut cum cele doua provincii initiale ale Prusiei au reusit sa intretina mare parte din efortul de razboi prin care Prusia a redus foarte rapid la neant Austria si aliatul sau Bavaria in conditiile in care taxele sunt tinute la nivel minim. Chiar si acum taxele colectate de acolo constituie jumatate din totalul de taxe colectate de la populatie.
Corpul expeditionar trimis catre Transilvania afla ca forta militara austriaca a crescut puternic, si nu poate cuceri provincia, asa ca se retrage pe pozitii defensive in Ungaria. In Innsbruck se termina de construit scoala protestanta, o extind la o scoala pregatitoare de pastori. Investitia in stiinta da in continuare roade. Castig un avans militar foarte bun prin inventia baionetei cu inel. Ceea ce vi se pare acum ceva de la sine inteles, nu a fost dintotdeauna asa. Pana acum, baioneta se infigea in teava pustii, facand grea spre imposibila schimbarea armei din arma pentru lupta corp-la-corp in arma pentru lupta de la distanta. Inelul se monteaza in jurul gurii pustii si da posibilitatea ca baioneta sa fie montata tot timpul pe pusca, si in acelasi timp sa se poata si trage cu gloante in inamic. Aparitia grenadelor eficiente imi va permite sa formez unitati militare cu acest nou tip de arma, si anume Grenadieri. Cercetez in continuare formatia de lupta careu, foarte eficienta impotriva sarjelor de cavalerie si Codul Militar. Tehnica de calire a lemnului pentru corabii a fost de asemenea descoperita si pusa in practica. Calitatea lemnului folosit la construirea de corabii creste, o data cu costurile de constructie (5%) si in acelasi timp scade costul de intretinere si reparatie a flotei cu 2%. Cercetez in continuare Facilitati Navale pe Uscat, adica o serie de lucruri care imi vor permite sa fac diverse interventii asupra navelor pe uscat.
Intre timp apare un ministeriabil care are calitati superioare actualului Ministru al Armatei, si mai este si pasionat de strategia militara. Fac rapid remanierea si costul intretinerii fortelor armate scade cu 2%, la fel si cel al recrutarii de noi unitati, iar cercetarea in domeniul militar se va face mai rapid cu 2%. S-au terminat de extins porturile, am doua rute comerciale la dispozitie, inchei rapid acorduri cu Suedia si Imperiul Mogul (India) crescandu-mi astfel cuantumul de taxe pe schimburi comerciale cu 20%. Explorez coasta Braziliei pentru deschiderea de rute comerciale cu zahar din trestie. Inca o revolta armata in Austria este innabusita. O manevra reusita face ca un un corp de armata sa invaluie forta principala de lupta austriaca si sa cucereasca Klausenburg-ul, capitala Transilvaniei. Fara baza de operatiuni si aprovizionare, cu monarhul prizonier, armata austriaca se dezintegreaza. In sfarsit pace !
Am indeajuns de multe fonduri incat sa purced la o consolidare a imperiului prin proiectul de imbunatatire a drumurilor. Se perfectioneaza careul de lupta, asa ca pot incepe sa imbunatatesc sistemele de masurare, ceea ce imi va permite constructia de drumuri superioare. Cele 3 provincii care din punct de vedere geografic sunt in centrul imperiului, Saxonia, Silezia si Boemia (Cehia) au in continuare drumuri de pamant si le voi imbunatati la drumuri pietruite. In acest fel, Nordul si Sudul imperiului vor comunica mai bine : oameni, marfuri, armate si idei vor circula mai rapid, contribuind la cresterea economica, eficienta defensiva si coeziunea statului.
Fac o paranteza aici : este ceea ce nu s-a intamplat inca in Romania, dupa aproape 100 de ani de la Marea Unire, regiunile istorice nu sunt unite de o retea de drumuri eficiente la nivelul traficului modern : La 70 de ani de la Marea Unire Dobrogea era unita de restul tarii printr-un sistem de poduri si o frantura de autostrada intre Fetesti si Cernavoda, care dubla astfel pe cel de la Vadu Oii de langa Harsova, construit la 52 de ani de la Marea Unire. A fost nevoie de 94 de ani pentru ca sa legam capitala de cel mai important port al tarii, Constanta, prin autostrada. Italia, celalalt frate latin si mostenitor al traditiei de constructii de drumuri romane a construit prima autostrada in 1926, iar A1 Italia, “Autostrada Soarelui” ce leaga Milano de Napoli (Nordul bogat de Sudul sarac), 754 de kilometri a fost terminata in 1964, 754 de km in 8 ani. Ce tupeu avem noi sa spunem ca suntem urmasii Romei cunoscand halul in care este starea drumurilor in Romania? Din 1918 si pana acum, nu s-a facut drum de anvergura care sa lege Moldova de Ardeal si Ardealul de Tara Romaneasca, traversand acest obstacol natural, leaganul populatiei romanesti in vremuri de restriste, Carpatii. Este drumul expres E85 care leaga Muntenia de Moldova, care nici macar nu ajunge la cetatea de scaun a lui Stefan, la Suceava, ci doar la capitala Tarilor Romanesti a lui Mihai Viteazul, Iasi. In rest, traversari de munti, foarte frumoase, spectaculoase pe alocuri, daca ne gandim la Transfagarasan si Transalpina, insa absolut nici o autostrada nu traverseaza muntii. Pana si bulgarii, cei pe care ii consideram ruda din familia UE mai saraca decat noi, amaratii pe care ii putem privi si noi de sus ca suntem mai cu mot decat ei au doua traversari deja, in dreptul Sofiei si Stara Zagora. Si cand te gandesti ca de cand am intrat in UE ne-ar costa cel mult 25% din pretul oricarei autostrazi care este pe vreun coridor pan-european! Sincer, ne trebuie autostrazi neintrerupte, cu centura ocolitoare a marilor orase, si cu o centura si mai excentrica in jurul capitalei, care sa strabata Romania de la un capat la celalalt, de de la Est la Vest, de la Nord la Sud si sa asigure legaturi catre Cernauti, Chisinau, Odessa, Sofia, Belgrad. Asta e diferenta dintre natiunile mici si cele mari, cele mari(ca realizari, nu ca numar) fac, iar cele mici isi plang de mila si dau vina pe soarta potrivnica.
Imperiul Prusac are parte de pace, cele mai eficiente drumuri disponibile sunt pe cale sa uneasca toate provinciile, sunt inlaturate ultimele urme ale razboiului, unitatile armatele sunt refacute, cladirile reparate. Reusesc sa economisesc pentru extinderea porturilor, provinciile vor produce foarte multe bunuri pe viitor, si flota de comert pe taramuri indepartate este in continua crestere. Codul Militar proaspat scris imi permite sa scad costul recrutarilor viitoare cu 3%. Au inceput sa ajunga primele nave de transport cu mirodenii din Asia, la timp, pentru ca fildesul tocmai a ajuns aproape la fel de ieftin ca si mirodeniile, datorita abundentei ofertei.
Pingback: Invatarea artei guvernarii prin jocuri de strategie VI | lloopp
Bogdan said:
Hehe … inspirat de seria de articole am achizitionat si eu jocul Empire Total War .
Pentru ca nu se putea juca cu Romania, Transylvania fiind la Austria si Moldova+Tara Romaneasca la Otoman Empire, am ales Poland-Lithuania adica cel mai apropiat lucru 😛
Dupa ce mi-am dat seama cat de cat cum merg treburile, am inceput prin a cuceri East Prussia, Brandenburg si Saxonia.
Din pacate din cauza diferentelor de religie si a universitatilorprotestante, influentele spre revolta erau foarte mari, asa ca a trebuit sa tin armata in orasele capitale mult timp, si sa mai inabusesc cate o revolta din cand in cand si sa platesc pentru cheltuielile cu reparatiile cladirilor distruse…asta afectandu-mi serios economia.
Pana la urma am gasit compromisul perfect, am redus nivelul taxelor pentru “plebe” in tot Imperiul si pana la urma am ajuns la un nivel la care sa nu se mai revolte “nemtii”.
Mi-a luat cam 30 de ani sa reusesc sa cuceresc Prusia de Est, Brandenburg si Saxonia si sa am o economie destul de buna incat sa incep cucerirea Austriei, (obiectiv) regiunea care imi era necesara ca sa indeplinesc obiectivul pana in 1750.
Beneficiind de o pace stabila cu Rusia (sic, Rusii au fost cel mai stabil aliat in cei 50 de ani, dar probabil si din cauza ca tot timpul am avut superioritate armata si tehnologica, asa ca au fost tinuti cumva la respect), am deplasat mai multe armate dinspre Varsovia spre Austria, si am asediat Viena pe rand cu mai multe armate pana am reusit dupa multe turnuri si cateva infrangeri usturatoare sa o cuceresc.
Pe la anul 1740 am reusit sa cuceresc si ce mai ramasese din Austria, am reusit sa iau si Transylvania pana la urma, desi locuitorii erau la fel de revoltati ca si cei din Germania, pesemne i-a influentat dominatia austriaca incat nu mai vroiau alt stapan.
Am mai modificat taxele pana s-au linistit si transilvanenii.
In sfarsit Imperiul Polonezo-Lituanian a ajuns sa fie o putere respectata, si Imperiul Britanic fostul aliat al Austriei imi cere prietenia si o alianta militara.
Deja se pare ca nimic nu mai poate sa tulbure pacea noului Imperiu.
Insa la 1748, cu 2 ani si 4 tururi inainte de victoria scontata, jocul gaseste o turnura total neplacuta…Federatia Marabatha din India imi declara razboi din senin, si debarca o armata foarte numeroasa in Kroatia, capitala Kroatiei cade rapid si apoi urmatoarea atacata este Viena, care dupa o lupta eroica cade si ea in mainile ocupatorilor.
Era 1749, si Austria, regiunea necesara pentru victorie nu mai era in Imperiu…
Am actionat in disperare, am scos toata armata din Varsovia si din Branderburg si am atacat Viena in 2 tururi …favorizat si de drumurile avansate care mi-au permis sa deplasez rapid trupe .
Cu 1 turn inainte de 1750 reusesc sa recuceresc Viena dupa o lupta eroica …
Victorieeee !!!!!!!
LikeLike
lloopp said:
He he, catamai comentariul 🙂 . Romania apare in Napoleon Total War, dar nu se poate juca cu ea. Uite ca mi-ai adus aminte sa postez si articolul de incheiere a seriei acesteia,multumesc !
LikeLike
Pingback: Invatarea artei guvernarii prin jocuri de strategie VIII | lloopp