Tags

, , ,

Saga crimelor impotriva umanitatii continua cu perioada debarcarii trupelor aliate in Normandia. Despre atrocitati, voi povesti mai putine, desi sunt altele, variate si greu de imaginat, va voi lasa sa le descoperiti singuri. Mai este un moment de reflectie in care se arata cum o parte dintre gradele superioare germane, nazisti convinsi, care aveau de gand sa transforme Parisul in ruine inainte de a fi cucerit de aliati au scapat usor de furia aliata declarand ca “am urmat ordinele, ei m-au pus, eu nu am vrut”. In impresiile despre Monte Cassino am scris despre al saselea simt prin care unii oameni se cunosc din priviri si limbaj non-verbal inainte de a schimba vreo vorba. Si cum raman prieteni pe viata. Ei bine, fragmentul care mi-a atras atentia a fost unul in care se arata cat de ciudata si in acelasi timp de deosebita poate fi camaraderia pe frontul de lupta, sau in situatii la limita. Plutonul de batalion de pedeapsa al lui Sven nu suporta nazistii si SS-istii, ba chiar a ucis vreo cativa pe ascuns atunci cand s-a putut. Totusi, in acest timp, cativa ani buni, au avut in pluton un SS-ist, Heide. Acest Heide era un norvegian imbatat de defilarile cu steaguri ale ocupatiei naziste si s-a inscris in SS. Credea in rasa pura ariana cu ochi albastri. Ajuns pe front, el a fost dezgustat de ceea ce se intampla cu adevarat si a dezertat. Asa a ajuns in plutonul lui Sven. Cu toate acestea Heide nu si-a renegat complet aspiratiile si gandirea nazista si SS-ista. In paranteza fie spus, ca toti ceilalti din grup, era dus un picut mai mult cu pluta. De-a lungul seriilor de romane de pana acum, am vazut cum Heide era batut mar de cate un camarad de pluton care nu-l mai suporta cand o lua pe aratura nazist-SS-ista. De multe ori era lasat lat si plin de sange. In schimb in conditii de lupta, era un lunetist si tanchist foarte bun, si cu totii luptau extraordinar de bine impreuna, ca o masinarie bine unsa. Depindeau unii de ceilalti pe campul de lupta.

La un moment dat, tancul camarazilor lui Sven se afla in Normandia, in spatele liniilor aliate, intr-o situatie destul de delicata. Ei bine, atunci a avut Heide o criza de apendicita, cam la o jumatate de zi dupa alt episod in care si-a luat-o pe coaja pentru ideile sale de SS-ist, si era cat pe aci sa fie lasat intr-un sat in spatele liniilor inamice din acelasi motiv. Multi s-ar fi asteptat ca echipajul sa renunte la el pentru a scapa din spatele liniilor inamice. Ei bine, s-au ascuns intr-o padurice, si au urmat prin radio instructiunile primite de la un chirurg de pe front. In situatia in care Heide urla pentru ca era taiat fara anestezie si puteau fi oricand auziti de vreo santinela aliata. Cand convorbirea radio putea fi usor interceptata de aliati si ei identificati si eliminati. Si au mai stat inca o zi, cat era necesar sa stea Heide nemiscat dupa operatie. Si au reusit, Heide a scapat cu viata, ei s-au strecurat catre liniile germane, iar pacientul a fost internat. La catva timp, Heide s-a re-intors in grup, iar intoarcerea sa a fost sarbatorita printr-o alta bataie sora cu moartea administrata de catre Micutul, bineinteles, tot datorita ideile descreierate ale fostului SS-ist. Cu toate acestea, vorba unui coleg de birou caruia i-am povestit romanul, desi nu aveau aceleasi “opinii politice” si sistem de valori, se tolerau reciproc pentru ca pe campul de lupta, “trageau bine cu pusca”.

Si iar va veti mira de ce pun tag-ul de prezidentiale 2014 pe un comentariu de roman din cu totul alta perioada. Romania nu mai este de mult pe buza prapastiei, ci se afla in cadere libera. Natalitatea mica si imigratia mare datorate situatiei socio-economice ale incompetentei guvernantilor de pana acum, daca vor continua in acest ritm, vor avea ca rezultat disparitia noastra ca popor. Si nu foarte departe in timp, ci in urmatoarea suta de ani. Ce fac politicienii nostri? Continua sa fure, se cearta pe ciolan si isi infig reciproc cutite in spate. Nu exista nici o directie comuna unanim agreata de oamenii de bine din politica de la varf care sa fie urmata indiferent de cine este la putere si cat de bine se inteleg. Mi-ar place sa existe macar un 1% din camaraderia plutonului de ucigasi ai lui Sven intre oamenii acestei tari, pentru ca pe frontul de lupta al existentei popoarelor, pierdem groaznic. Noi ca si cetateni putem sa aplicam ghidul de cetatean in fiecare zi, sa ii invatam si pe altii sa faca la fel, si sa votam, chiar si cu scarba, pe cel mai putin rau, daca nu cel mai bun candidat, in orice alegeri. Nu este deja nici un secret faptul ca dupa evaluarea competentelor candidatilor si alcatuirea clasamentului candidatilor la prezidentiale, voi vota in turul I cu Monica Macovei, si daca nu se va califica in turul II voi vota cu Klaus Johannis.

Advertisements