Tags

, , , , ,

Ieri a fost probabil ultima vizita pe anul acesta in orasul natal despre care am mai scris. Merg cu mama in vizita la rude, si cum ei au fost 7 frati care au la randul lor copii si nepoti, sunt multe case de vizitat. Am reusit sa duc la indeplinire planul conceput asta-primavara, ca sa o duc pe mama in vizita la toate rudele ei. Cei batrani au o varsta, si nu se stie niciodata cand va fi ultima data cand se vad. Ca un facut, ziua aceasta a fost a parintilor celor plecati in diaspora. Am inceput cu vizita la o verisoara la care nu mai fusesem acasa de vreo 5-6 ani. Ea seamana cel mai bine la fizic cu matusa noastra care nu mai este, desi nu este mama ei ci sora tatalui ei. Are aceeasi energie si forta de munca pe care o avea si matusa noastra, taranca apriga care a stat in gazda la o nemtoaica in Lugoj. Dimineata se trezeste si mulge cele doua vaci, merge prin noroi 5-600 de metri pana la statia de autobus, catre serviciu. Ca sa castige mai mult isi depaseste norma la fabrica de confectii la care lucreaza , se intoarce acasa, face de mancare, si mai mulge iar vacile seara. Au “abonati” la lapte, iar din laptele nevandut face cea mai buna branza pe care am mancat-o vreodata, de consistenta branzei topite. Si totusi sunt saraci, uitati-va bine la casa de deportati din Baragan de mai jos, in afara de acoperis de tigla pus de fostul proprietar, baie in casa facuta de ei si geamuri de termopan puse dupa ce au plecat copiii la munca in Italia, casa lor nu are multe amenajari in plus.

https://i0.wp.com/www.banaterra.eu/files/images/Istorie/baragan/Baragan_Casa_Deportat_Din_Varias.jpgSpre deosebire de matusa noastra cea incrancenata si pe care nu am prea vazut-o zambind verisoara aceasta este foarte vesela din fire. O mare contributie la veselia verisoarei o are sotul acesteia. Fire blanda, bun sa-l pui pe rana si cu o conceptie foarte sanatoasa despre viata. Imi aduc aminte cum a dezvatat-o sa nu se mai sperie ea si implicit si baietelul lor cand acesta invata sa mearga si cadea prin casa. Copilul nu patea nimic, mama, in schimb, se speria si striga of si vai, de incepea cel mic sa planga. Sotul este macelar de meserie, foarte bun in ceea ce face. Era in stare sa transeze un porc de unul singur aproape numai cu cutitul in vreo doua ore. Are probleme cu coloana, si este pensionat pe caz de boala, de ani buni. Primeste 3-400 lei pensie si medicamentele il costa minim 500. Are grija de curte, solar, oratanii, face multe drumuri pentru ca nu poate cara mult. Mai merge si la socrul de 84 de ani care sta in curtea vecina si nu se mai poate gospodari singur. Il barbiereste, il schimba si spala cand face pe el, mai mananca de pranz impreuna, ii duce lemne si altele trebuitoare in casa la indemana pentru ca nu se mai poate organiza singur. Socrul (unchiul meu adica) are pensie bunisoara, mult peste nevoi. Cea de munca si cea pentru ca a fost la munca silnica la spart piatra la barajul Bicaz ca si taica-miu. Nu se ating de banii batranului, ii platesc toate angaralele si restul depun la banca, sa fie pentru pomenile batranei si doctori si inmormantare. Se simt singuri, copiii sunt in Italia. Baiatul cel mare, plecat de vreo 2-3 ani, prin Nord, a invatat limba, si acum face un curs, ca sa il promoveze, spera ca ii va dubla veniturile, si va putea sa stranga ceva mai multi bani. El va renova casa bunicului si va locui acolo. Fata este in Sud, au vreo 800km distanta intre ei, nu sunt deloc aproape. Ea este de mai putin timp acolo, mai are de recuperat sa invete limba, si castiga destul de putin, dar nu se lasa : “Mai mama, la inceput cand imi cautam de munca astia pe aici nu ma tratau ca pe om, ci ca pe un sclav, sa muncesti pana nu mai poti si sa te plateasca cat mai putin!”. Fata a mostenit firea apriga a mamei iar baiatul caracterul asezat si molcom al tatalui, iar vara-mea mai glumeste si zice ca au gresit copiii astia, fata trebuia sa aiba firea baiatului si baiatul firea fetei. Parintii merg la o ruda de-a tatalui in fiecare duminica, sa ii mai vada pe copii pe skype. Cu un ochi rad si cu altul plang cand vorbesc de copii, ii iubesc pe amandoi deopotriva si nu fac diferenta intre ei. Nu ne-au lasat sa plecam pana nu ne-au umplut o sacosa cu nuci, borcane cu dulceata si compot. Sunt mult mai bogati decat par la prima vedere, daca nu masori bogatia in bani.

Mai departe am mers la un frate de-al mamei, de vreo 74 de ani. Nu isi arata deloc varsta. Se ducea la paine, a promis ca vine repede. Fratelui acestuia ii datoreaza mama faptul ca dupa moartea bunicului a mai putut sa stea la facultate ultimul semestru sa isi poata lua licenta : “Termina sor-meo ce ai inceput!“. Cu doi ani mai mare, el nu a putut merge la facultate, deh, cu tata chiabur care nu isi daduse inca pamantul la CAP, si a vrut ca macar ea sa aiba diploma. Au facut echipa buna amandoi, ea din salariul de inginer agronom contribuia cu bani la construitul caselor fratilor, iar el facea in fiecare dimineata caramizi din chirpici inainte de a merge la serviciu. Sunt toti vecini acum, 4 curti lipite, si ei randuiti in functie de varsta. Au vorbit despre cum au fost ei in vizita la bulgarii deportati din Banat care au stat la ei in gazda. Si cum le-au imbracat pe mama si pe matusa in port bulgaresc si le-au dus la ei la biserica. Si cum s-au strans toti bulgarii sa vada cine-s si ii invitau plangand la ei in casa afland ca-s gazdele din Baragan. Multi ani dupa ce s-au intors bulgarii la casele lor din Banat veneau la cimitirul din Baragan sa tamaieze si sa faca pomeni mortilor ingropati aici. Acum cei batrani s-au dus, nu mai vine nimeni. Unicul fiu al unchiului este in strainatate, si el, de mai bine de zece ani. Vine doar de sarbatori acasa, sotia si doi baieti ii are in tara. Lucreaza la o firma de transport italieneasca, tirist, face trasee Italia-Franta si mai rar Italia-Spania. Acum de alegeri i-a sunat pe parinti, pe sotie, “Votati cu neamtul, sa nu iasa Ponta, ca si-au batut joc de noi pe aici cu alegerile !” sotia l-o fi ascultat, parintii insa, tot cu Ponta au votat. Acum au auzit si ei ca vor investitorii din Germania sa vina la noi, asa cum au venit in Sibiu, si nu le pare rau ca a iesit neamtul. Unchiul si matusa mea sunt mai putin singuri, nepotii ii viziteaza, stau toata vara la ei, iar cel mai mare tocmai ce i-a sunat ca vine in vizita. Au imbatranit frumos amandoi, si dupa cum a povestit pana s-a intors unchiul meu de la paine despre cum se gospodaresc ei impreuna, matusa e indragostita in continuare de el. Curtea lor este foarte ingrijita, au solar, tocmai ce au pus un rand nou de pomi fructiferi (unchi-miu spera sa apuce sa manance fructe din ei, dar oricum se bucura ca raman nepotilor, i-am zis ca judecand dupa varsta de 84 de ani a fratelui cel mare o sa isi vada si stranepotii), iar randurile de zarzavaturi sunt aliniate zici ca-s trase cu sfoara. Anul acesta au nimerit niste porci cam sclifositi la mancare, nu au prea luat in greutate, va trebui sa taie doi de Craciun in loc de unul. Vine baiatul de sarbatori si vor sa aiba ce pune pe masa. Se cam intristeaza ei asa, gandindu-se ca nepotul cel mare isi va da BAC-ul la anul si pentru ca nu se prea omoara el cu invatatul sa faca facultate o sa il cam urmeze pe taica-su la munca in Italia. Va ramane cel mic in schimb, care acum trece de la clasa pregatitoare in clasa I si stie deja tabla inmultirii si sa citeasca. El sigur va face facultate. Nu am putut pleca fara sa luam la pachet placinta cu branza si stafide scoasa de matusa de la cuptor de dimineata.

Conform unui obicei de vreo 7 ani, am mancat de pranz cu taica-miu inainte de a merge la urmatoarea verisoara. Ea sta in capatul celalalt al orasului, dincolo de calea ferata, unde nu este autobus. Cum nu a putut sa o infieze pe verisoara mea care ii seamana asa de bine la fizionomie si energie, sora mamei a luat-o pe aceasta verisoara de la casa de copii. Asa ca verisoara nu a mai prea tinut legatura cu celelalte rude dupa moartea matusii, avand totusi rudele sotului aproape, pe aceeasi strada. Am gasit cu greu casa lor, cu atatea vile ridicate acolo. Strada, in schimb, e aceeasi, trotuarul are aceleasi dale din beton pe care calcam pe vremea cand am inceput sa merg, iar peste ulita pietruita acum vreo 30 de ani vanturile Baraganului au asezat vreo 3-4 degete de colb in care fac baie vrabiile vara si care se transforma in noroi prin care inoata oamenii si masinile cand ploua. Am avut un noroc nesperat aici, baiatul verisoarei era venit acasa de sarbatori. Munceste in constructii la o firma italiana, care are contracte prin toata Europa, si merge si el unde au lucrari : Italia, Franta, Belgia, Anglia. Cu seful vorbeste in italiana, si in rest, in engleza. Prima data cand a plecat in strainatate a luat tzeapa de la un grec, si unchi-su (fratele sau cumnatul tatalui, nu stiu exact) a venit din Italia sa il ia cu masina. De atunci lucreaza cu unchi-su, stau amandoi in aceeasi camera pe santier, si isi tin de urat unul altuia printre straini. A povestit cum i se dau instructiunile la fiecare lucrare inainte de a intra pe santier si cum li se da examen din ele. Au la dispozitie 4 zile si 4 incercari de a lua examenul de 10 intrebari, fara examen nu pot participa la nici o lucrare, nici nu intri pe santier. Trebuie sa stie care sunt regulile de protectie a muncii si de folosire corecta a echipamentelor. A picat el primul examen, de emotie, dar dupa aceea a luat numai cu maximul de raspunsuri corecte. Ca un facut bate la usa varul sau, fiul unchiului amintit, a venit sa il ia in oras. Mai intra un pic inauntru, vazand ca sunt oaspeti. Vara-mea este nasita de parintii mei, iar baiatul este botezat chipurile de mine, desi eu eram prea mic (9-10 ani parca) sa il tin in brate in biserica pe vremea aceea, asa ca am delegat acest aspect la tata. Neavand numerele lor de telefon, am picat foarte pe neasteptate, dar asta i-a facut sa se bucure mai mult. Vara-mea a trecut printr-o incercare foarte grea anul acesta, a avut piatre la splina, ficat si ceva pe la pancreas, asta in afara de pietrele de la rinichi, inainte de operatie la cei 1,55 metri ai ei avea doar 39 de kilograme, era infectia asa de mare incat nu mai putea sa se dilate un plaman ca sa respire. Cei de garda i-au primit cu “Ce nu aveti somn la 4 dimineata, veniti la spital?“; replica de “Cum sa am somn daca imi moare nevasta?” insotita de cate ceva in buzunar au mai imbunat pe cei de acolo. Desi vorbeau foarte des cu baiatul la telefon cat a fost in spital nu i-au zis de spital decat dupa operatie. Cand vara-mea i-a spus acestuia la telefon ca este la spital si ca a avut operatie baiatul a scapat telefonul din mana. Ar fi vrut sa lase orice si sa mearga in tara sa o vada. A ramas totusi 6 luni pe santier, stiind ca tatal, ajutat de bunica si matusa lui au grija de maica-sa si ca greul a trecut deja, iar maica-sa a inceput sa castige in greutate. In ultimele doua luni de dinainte de a se intoarce acasa a avut necaz la o masea, si cum nu are asigurare medicala a stat numai pe analgezice si fara sa manance prea multe, neputand mesteca, dar mergand zilnic pe santier la munca. Venit in tara a aflat ca de la infectie isi va pierde mai mult de jumatate din dintii si maselele de sus. Si-a facut acum dantura si e mandru de zambetul alb pe care il poate arata. I-am zis ca sper ca in cel mult 10 ani sa termine de bagat astia toti hotii la inchisoare, sa creasca investiile si economia pe la noi ca sa nu mai fie nevoiti sa plece printre straini, si sa poata munci la noi in tara. A zambit mandru intrebandu-ma retoric “si tu ai votat cu Johannis, nu-i asa?”. Desi nu poate manca foarte multe (doar supe si fructe) si inca umbla cu un corset ca sa ii tina matele sa nu se rupa operatia, vara-mea nu se dezice de ceea ce a invatat de la maica-sa adoptiva, care la randul ei a preluat de la sasoaica din Lugoj : nu este fir de praf prin casa, frunza sau noroi pe trotuarele din curte, iar in dreptul curtii lor, dalele de ciment ale ramasitei de trotuar sunt foarte curate, disonand cu noroiul si baltile dimprejur. Cine stie ce inseamna vanturile si colbul din Baragan isi poate face o idee despre greutatea luptei cu praful din casa si noroiul din curte. Am scapat fara nimic la pachet, ne-stiind ca venim nu au pregatit nimic.

Am mai dat o fuga pana la alta verisoara, ca sa luam pachet pentru fata ei de la Bucuresti. Sotul verisoarei tocmai se intorsese de la munca, si terminasera de mancat din oala cu sarmale de pe plita si erau la desert, ceva placinta de branza sau dovleac. Vara-mea aceasta calca hainele pe care le coase cealalta verisoara de la inceputul articolului, iar sotul ei, tirist, face curse prin tara. Sunt mai impacati acum, dupa aproape un an de pauza datorata crizei, fata si-a gasit iar de lucru la Bucuresti iar baiatul la ei in oras. Am vorbit un pic despre politica, soacra vara-mii este sustinatoare a lui Ponta, si ceilalti membrii ai familiei sunt cu Johannis. Se contrazic si rad unii de ceilalti dar nu se cearta pe tema asta. Povestesc de o crima in oras, pe considerente politice. Un sustinator infocat al Elenei Udrea, cu ceva dereglari psihice la activ l-a fezandat bine cu toporisca pe un sustinator al lui Victor Ponta. Am stat noi si ne-am gandit mai bine, avand in vedere imaginea de campanie a doamnei Udrea, crima nu a fost din pasiune politica, ci mai mult asa din dragoste pentru aleasa inimii, sau decolteul alesei, in sfarsit, pe acolo, ati inteles dumneavoastra. I-am explicat matusii pontiste despre cine este in spatele televiziunilor B1, antene, Realitatea si RTV, si ca eu nu am incredere deloc in ce comenteaza cei pe acolo, recomandandu-i pe cei de la Digi24, ProTV si Prima, care sunt mai impartiali. Sotul verisoarei a zambit, aproband asa din priviri. Daca nu au avut posibilitati sa faca scoli mai inalte, totusi, nu sunt chiar asa prosti cum cred unii politicieni care nu stiu de ce au pierdut alegerile, si nici nu ii crede pe cei din tabara castigatoare cu mult mai curati decat pe ceilalti. Asteapta si el sa il salte DNA-ul sau cineva si pe actualul primar, desi e un pic cam sceptic avand in vedere ca fratele primarului e procuror, se gandeste totusi la cazul Alina Bica si iar ii zambesc ochii. Admira si el pe Macovei si Kovesi, si se bucura chiar si maica-sa ca e tanara si curajoasa Kovesi si mai poate baga inca pe multi la inchisoare, indiferent din ce partid fac parte.

Cam asta este cheia sperantei pe care o nutresc acesti oameni, ca indiferent cine este la putere, sa ii bage la inchisoare pe toti hotii astia care fura nu de foame, ci de lacomie, si datorita carora copiii lor nu isi pot gasi de lucru nici la ei in oras, si nici macar in tara, si sunt nevoiti sa pribegeasca printre straini, venind acasa numai de sarbatori. Sa se ia fonduri europene, sa se faca autostrazi, sa vina investitori, sa se asfalteze strazile, sa aiba si ei canalizare, si nu buda in fundul curtii, ca doar sunt chipurile oraseni, nu mai spun de gaze si alte fineturi din astea. Ca leutii lor munciti cu greu care se duc pe taxe nu se duc de-a azvarlita in vilele politicienilor imbuibati si corupti care le amagesc batranii cu 10 lei in plus la pensie. Ca sa isi vada copiii muncind, avand si ei copii la randul lor, si o viata mai buna decat a lor la ei in tara. Altceva lor nu le trebuie, sunt multumiti, au muncit, mai muncesc, nu mor de foame, in schimb vor ca urmasii lor macar sa aiba o viata mai putin chinuita ca a lor, daca imbelsugata nu se poate inca … cel mai devreme poate nepotii ?

Advertisements