Tags

,

Pentru mine aceasta publicatie este exemplul clar cum educatia iti poate ameliora neajunsuri ca si ideile preconcepute si xenofobia sau nationalismul de duzina. Cunoasterea ofera o viziune de ansamblu, explicatii si intelegere profunda a lucrurilor. Acum am o cu totul alta conceptie asupra emigrantilor zilelor noastre.

Este bine de stiut ca aceasta carte aparuta in 1975 este de fapt o versiune extinsa a tezei de doctorat a domnului Djuvara, in filozofia istoriei, prezentata la Sorbona in 1972. Cu toate acestea este o lectura deosebit de inteligibila pentru cineva fara valente academice in filozofie sau istorie. Limbaj simplu si nepretios, in care este mai important continutul si ideile decat forma inflorita a textului. Domnul Djuvara a dorit sa informeze, si nu sa epateze publicul, sa transmita idei, nu sa arate cat de instruit este si cat de inapoiati sunt ceilalti. Mai mult decat atat, incercand sa ma decid in ce ordine sa prezint ideile in acest articol, m-am uitat pe cuprins, si se pare ca micul sumar de la cuprins este exact ceea ce am incercat sa ii povestesc unei cunostinte despre ideile principale din carte. Asta nu inseamna ca sunt eu cel mai bun rezumator de lucrari stiintifice ci inseamna ca ideile au fost indeajuns de clare si bine structurate in carte, incat, dupa ce am citit-o o singura data am putut prezenta in mare parte acele idei pe care le-a structurat autorul la cuprins. Indeajuns despre forma, sa trecem la continut.

Avem o definitie foarte frumoasa a civilizatiei si a culturii, pe care nu o sa le enunt aici, va las placerea sa le descoperiti dumneavoastra, este mult mai captivant in carte, insotita de poze si alte cele, impresia mea despre cultura si civilizatii este acum ca o parte se pierde, restul se transforma.

Sa vedem cum iau nastere o civilizatie, si anume faza larvara. Aceasta consta in amalgamarea a doua sau mai multe grupuri de populatie, care din punct de vedere genetic, limba, traditii si tehnologie sunt relativ incongruente, adica nu prea seamana, nu se prea potrivesc, nu se prea plac reciproc. De cele mai multe ori vorbim despre o populatie sedentara relativ pasnica cucerita de un val de migratori mai razboinici decat populatia sedentara, care va fi de fapt aristocratia noii civilizatii. Timp in care aristocratia razboinica isi extinde si consolideaza posesiunile. Este in acelasi timp o perioada eroica, in care se nasc legendele despre oameni mareti care au purtat personal batalii fantastice ce vor inspira generatiile urmatoare, desi strict numeric, bataliile sunt de dimensiuni mult mai mici decat cele ce vor preceda. Felul in care legenda unei civilizatii in faza larvara se propaga la populatiile invecinate este un semn al dimensiunii ascendentului pe care il va avea nucleul acestei civilizatii asupra zonei de maxima intindere a ei de mai tarziu, sau chiar asupra civilizatiilor urmatoare. Doua exemple : Mahabharata si Iliada. Sa exprim folosind cuvintele autorului “baza unei civilizatii a constat in efervescenta rezultata din ciocnirea a doua etnii”. Amestecul genetic imbogateste zestrea populatiei rezultate, iar luptele, frustrarile si energiile emanate in procesul contopirii stau la baza efervescentei mai sus amintite. Procesul de amalgamare este extrem de dureros si neplacut pentru toate populatiile implicate, in schimb, rezultatul, zestrea lasata urmasilor este extraordinara.

Urmeaza faza de formare, care de fapt la inceput consta in intoarcerea populatiei initiale mai evoluate la un stadiu de barbarie, comparat cu perioada de dinaintea cuceririi. Faza eroica se suprapune si peste aceasta faza de formare, timp in care legendele capata complexitate, se adauga invataminte trase de generatii si fascineaza mase mai mari de oameni, cu mult din afara zonei initiale larvare, actionand ca o atractie pentru efervescenta amintita mai sus. La fiecare faza amplitudinea maselor de oameni angrenati in diverse actiuni(batalii, constructii, orase, etc) creste. Expansiunea creste prin diverse mijloace, militare, legende, economice, etc. Cert este ca apare un stil unitar mai pronuntat decat diferentele dintre ceea ce a stat la baza amalgamului initial.

A treia faza este cea de inflorire. Zona aflata sub influenta civilizatiei in cauza este in continua expansiune, modelul cultural este replicat de foarte multe alte zone geografice, si desi din punct de vedere statal este fragmentata, din punct de vedere al organizarii sociale unitatea este evidenta.

Faza luptei pentru hegemonie sau a regatelor combatante. Statele constituite pe teritoriul acestei civilizatii isi disputa hegemonia. Asa cum este descris si in  “Ascensiunea Occidentului” a lui William H. McNeill, statul combatant care castiga hegemonia este cel mai barbar, indepartat geografic si recent sosit in aria de influenta a civilizatiei.

Faza imperiala : Regatul combatant invingator castiga suprematia asupra unei mari parti din zona civilizatiei respective si asigura pacea pentru foarte mult timp, este o era de stabilitate, prosperitate si uniformizare a artei si gandirii. Apare apoi scleroza si decaderea civilizatiei, urmand ca in locul ei sa se nasca (sau nu) altele.

Un fenomen similar se intampla si la familii. La un moment dat apare un hibrid genetico-cultural, o casatorie care nu este vazuta cu ochi foarte buni de catre cei din jur, pentru ca pare anacronica. Pe principiul yin si yang, ceea ce te atrage la altcineva este ceea ce nu ai si ai vrea sa ai, si ceea ce va tine impreuna sunt lucrurile pe care le ai in comun. Si acest hibrid arde cu forta creatoare, va trebui sa demonstreze ambelor ramuri ale familiilor unite altfel ca alegerea a fost buna. Sunt mai multi copii care se nasc, rebeli ce mostenesc frustrarea si nevoia de a supra-compensa, de a demonstra ca sunt mai buni ca si hibrizi decat cei din “rasa pura”. Ei vor cauta instinctiv perechi altfel decat masa oamenilor normali. Se imbunatateste atat zestrea genetica si culturala, cat si numarul de frustrari si supra-compensari lasate mostenire mai mult non-verbal decat verbal. Si astfel se nasc marile familii, care dau timp de cateva generatii indivizi de exceptie. Dupa un timp apare oboseala psihologica, nu mai este nimic de demonstrat, la umbra stramosilor mareti nu poate creste mai nimic. Si familia respectiva decade, desi din punct de vedere genetic proprietatile sunt tot acolo. Sunt putine intamplari care pot genera un individ de exceptie intr-o familie mare care se afla pe panta descendenta : copil “din flori” care simte nevoia sa demonstreze, un handicap fizic sau moral care declanseaza fenomenul de supra-compensare; un alt hibrid, o ramura a unei familii in crestere preia un altoi dintr-o familie in scadere, si ii imprumuta din vitalitate si pofta si foame de viata. Facand o paralela la civilizatii, faza de formare este atunci cand au loc primele casatorii hibride, cea de inflorire cand copiii primelor casatorii hibride isi cauta perechi si demonstreaza celor din jur ca alegerea altfel a fost cea buna. Faza luptei pentru hegemonie este cea cand urmasii hibrizi au aratat deja celorlalti ca sunt mai buni si acum cauta sa demonstreze cine este mai bun dintre cei buni, si intotdeauna urmasii de ultimi veniti in grup, de cel mai de departe, au cea mai altfel zestre culturalo-genetica si cel mai mult de demonstrat si supra-compensat au evolutiile cele mai spectaculoase. Faza imperiala este cand o linie de urmasi este recunoscuta pentru mult timp ca cel mai bun produs al selectiei naturale si capata recunoasterea conducerii. In acest moment nu mai este nimic de demonstrat si aratat si supra-compensat psihologic, de unde scade si nevoia alegerii altfel, apar casatoriile intra-grup, dintre cei la fel, altoiul nou nu mai este cautat si acceptat, si familia decade.

Sa revin la concluzia enuntata la inceputul articolului, despre emigranti. Dupa un periplu prin mai multe capitale vest-europene, ii spuneam sotiei ca nu imi place cum arata acestea, sunt prea putini francezi in Paris, austrieci in Viena, englezi in Londra, flamanzi si valoni in Bruxelles, olandezi in Amsterdam si cine doreste sa vada autenticitatea acestor tari are nevoie sa viziteze provincia. Sincer sa fiu nu cu acesti oameni am ce am, sunt oameni care au plecat de undeva pentru ca sperau sa le fie mai bine unde se duc, am destui emigranti in familie cat si printre cunoscuti, undeva intre un sfert si o jumatate dintre ei. Ci cu acest fenomen de amalgamare care este extrem de dureros. Ce s-a intamplat, de fapt? Ei bine, centrul, capitala, a fost mult timp aprovizionat cu cei care aveau o foame de viata, de bunastare, de recunoastere, de a ajunge ceva sau cineva in viata, si de obicei acestia veneau din provincie. La un moment dat cei din provincie au incetat sa simta aceasta foame, sau au gasit alta destinatie de emigrare, sau pur si simplu si-au pierdut pofta de viata avand ca rezultat scaderea natalitatii, asa ca au fost inlocuiti de catre emigranti din alte tari. Acest altoi de populatie altfel, genetic, cultural si cu foame de viata si de a demonstra si supra-compensa ceva este extrem de necesar. Asa cum la tara o gospodina stie ca in fiecare an sa puna sub closca oua de la vecini de mai departe de la care nu a mai luat recent pentru primenirea zestrei genetice, la fel si popoarele au nevoie de aceasta primenire. La fel cum un pom fructifer are nevoie de altoire pentru a obtine fructe deosebite, sau cum vita de vie are nevoie de un hibrid pentru a putea da arome noi, si mostenirea culturala la popoare are nevoie de amestec de etnii.

Din fericire Romania are un bagaj extraordinar de amestec culturalo-genetic adunat de-a lungul veacurilor. Pana acum insa, nu a avut ocazia ca acest amestec sa poata trece prin toate aceste faze de civilizatie, fiind foarte des re-intors in faza larvara de un nou val de emigranti. Sunt curios daca explozia aceasta va insemna ceva pentru cultura romaneasca sau nu va face decat sa alimenteze prin emigranti cultura occidentala. In orice caz, locul lasat liber de catre romanii plecati pe alte meleaguri va fi luat de catre emigranti veniti din alte zone. In urmatorii ani vom vedea mult mai multe persoane de culoare, cu ochii oblici sau imbracate ciudat ce vorbesc limbi exotice pe strazile Bucurestiului. Treceti de instinctul natural de a-i respinge, este nevoie de ei, de foamea lor de viata si de a demonstra ceva, pentru a reaprinde spiritul de competitie si a pune in miscare energiile creatoare, si de natalitatea lor crescuta, pentru a nu disparea complet si a fi inlocuiti de altii. Ganditi-va la ei ca la rudele si prietenii vostrii care sunt la randul lor in alta tara, cum ati dori sa se comporte strainii din tara in care au emigrat cu ei? Intrebarea este, acest amalgam va reusi oare sa genereze ceva unitar sau vom ramane intotdeauna in faza larvara sau de formare la umbra civilizatiilor din jur?

Advertisements