Romanul descrie armata facuta pe vremea cand inca se mai facea instructie si nu se culegea porumb, sfecla sau cartofi. Publicata in 1970, fix inainte de vizita din 1971 a tovarasului conducator suprem in China si Coreea de Nord de unde a importat cu succes cultul personalitatii. Din punctul de vedere al timpului respectiv, armata inca se facea profesionist, la terminarea stagiului de 6 luni ofiterii in rezerva chiar erau in stare sa manuiasca armele si sa conduca soldati pe campul de lupta.

https://i1.wp.com/www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2013/01/comie1.jpg

De unde atunci titlul cu glontul patriei? Cum multi au intuit deja, atributul “dulce ca mierea” este de fapt ironic. Mama personajului principal provenea dintr-o familie de ofiteri din tata-n fiu. Un frate de-al mamei era colonel in retragere, si deseori gazduia la el acasa intalniri cu fostii camarazi de lupta de pe vremea celor doua razboaie mondiale. Acesti ofiteri de cariera au fost pur si simplu aruncati la cosul de gunoi de catre comunisti, in ciuda sangelui varsat si membrelor pierdute pe campurile de lupta ale Europei. Acestia manifesta frustrarea neadaptarii la noua lume comunista, la fel cum actualii pensionari manifesta frustrarea neadaptarii la capitalism, peste care se adauga pensia mica, semn al nerecunoasterii valorilor sacrificiilor facute pentru patrie. Se mai adauga si sentimentul neputintei unui popor mic tratat ca un pion sacrificat intotdeauna pe tabla de sah a strategiei internationale, lucru actual si in prezent.

M-a impresionat in mod deosebit stilul de scriitor “cu sentimentele la vedere”. Gandurile omului sunt de multe ori ciudate si fac legaturi  care de care mai ciudate pe baza unor imagini relativ banale. Imaginatia bogata picteaza tablouri elucubrante peste realitatea simturilor. Autorul da de multe ori frau liber expunerii acestor elucubratii si ganduri intime care apar in cele mai neobisnuite momente. Pe unele le-am inteles, altele m-au obosit sau chiar mi-au repugnat. A meritat efortul citirii acestor pasaje. Un curaj deosebit de a pune pe hartie cu riscul de a fi considerat dus cu pluta. Persoanele creative asa sunt, de fapt, au cateva rotite care functioneaza altfel, care daca sunt foarte departate de la normele acceptate pot fi catalogate uneori ca si tulburari psihice. Linia intre normalitate si nebunie este fina si sinuoasa, in schimb necesita o puternica stapanire de sine pentru a ramane in randul oamenilor functionali in societate.

Mai este prezentata o Romanie in care nationalismul desantat al dictaturii ceausiste inca nu era asa de impregnat in societate. Se incepuse procesul de sistematizare a oraselor prin inlocuirea caselori vechi si boeme cu blocuri impersonale, dar localitati ca Sighisoara inca aratau ca in Germania medievala. O Romanie in care coagularea provinciilor aduse impreuna de Marea Unire inca nu se terminase, si regatenii stiau foarte putine despre ardeleni, de exemplu. Atunci, ca si acum, ardelenii erau cei care faceau lucrurile mai calm, mai asezat, mai serios, si mai de durata. Puritatea etnica inca nu fusese perfectionata, si in armata inca se intalneau la tot pasul sasi si maghiari. O Romanie care inca mai scrasnea sub jugul transformarii comuniste a omului nou, si inca mai traiau nostalgici ai vremurilor vechi ale regatului si Romaniei Mari.  In schimb peste tot razbatea saracia generalizata si prostituarea femeii pentru te miri ce avantaje materiale, de care profitau nu cu mult mai bogatii studenti sau soldati.

O fresca foarte buna despre o societate in tranzitie de la monarhism constitutional si economie de piata la una comunista cu economie planificata de stat care ofera multe explicatii in oglinda despre actualul proces de tranzitie de la comunism cu economie planificata de stat la democratie si capitalism.

Advertisements