Tags

,

Autorul a inceput sa foloseasca un alt procedeu literar in alcatuirea romanului. Pe langa firul actiunii principale, care acopera evenimentele de la sfarsitul bataliei Stalingradului si mai ales retragerea care a urmat, apar doua elemente noi. Unul este inserarea intre capitolele narative principale a unor mici scene care nu sunt legate epic unele de celelalte, sunt din alta perioada decat firul actiunii principale, in schimb sunt ordonate cronologic. Sirul de scene urmareste procesul de acaparare a statului german de catre adeptii lui Adolf Schicklgruber/Hiedler/Hüttler/Hitler, Heydrich, Eicke si Himmler aparand cel mai des printre personaje.

Fiecare dintre capitole, atat cele din naratiunea principala cat cea cronologica are un mic citat la inceput, din ziare, din ordine de lupta, din scrisori ale unor personaje ale acelor vremuri, corespondenta oficiala si neoficiala. Micile citate au rolul de a arata diferenta uriasa de perceptie dintre ceea ce vedea lumea din afara si ce se intampla de fapt in realitate.

Primul citat arata extraordinara calitate a jurnalisticii unui vestit cotidian britanic al zilelor noastre, ce aparea inca din acele vremuri :

Germania a avut sansa sa gaseasca un conducator care a stiut sa reuneasca toate fortele tarii spre binele colectivitatii.” Daily Mail, Londra, 10-7-1933

Dovada a faptului necontestat al calitatii cotidianului Daily Mail, nu-i asa, care in zilele noastre arata ca un vin bun devine si mai bun pe masura trecerii timpului. Citatul este urmat de o mica naratiune ce descrie Operatiunea Colibri, sau Noaptea Cutitelor Lungi care a durat 4 zile si a constat in eliminarea factiunii SA care incepuse sa se dovedeasca a fi mai catolica decat papa nazista decat  Hitler. Adica ucidem, maltratam, dar mai cu perdea asa, nu pe strada in vazul lumii. In “schimbul de focuri” dintre condamnati si plutoanele de executie au mai cazut ceva membri mai coltosi ai unor factiuni politice. Masacrul a fost elaborat cu participarea Armatei si pus in practica de SS. Membrii SS care au arestat si executat condamnatii au fost si ei executati la randul lor, ministerul de propaganda al lui Goebbels povestind publicului larg ca acestia au cazut ca niste martiri in lupta impotriva rebeliunii SA; cativa mai norocosi si-au dus restul zilelor in lagarul de la Borgemor. Hitler, bineinteles, nici usturoi nu a mancat, nici gura nu i-a mirosit, avand “alibi” o nunta in Essen. Interesant stilul totalitaristilor de a amesteca in noroi si pe altii ca sa ii faci complici si stilul dictatorial de a te face ca nu ai habar de actiunile de pe urma carora profiti din plin, nu-i asa? Daca veti citi, veti vedea dese exemple de spalat pe maini, si mai ales, cum marii nazisti si generali loiali devin cadre bune pentru Stasi si Armata Rosie, caci intre nazism si comunism nu au fost mari diferente metodologice practice, doar ideologia, pe alocuri, diferea.

Si acum, despre Stalingrad. Frig, foamete, mizerie, miros de carne de om arsa in incedii, putoare ce se impregneaza in haine si piele si ii urmareste pe combatanti luni de zile. Italienii se certau cu romanii care sa atace primii uzina “Octombrie Rosu” din Stalingrad, isi doreau cinstea de a fi primii care intra in oras, in timp ce catanele batrane din grupul lui Sven nu aveau char nimic impotriva. Caii Armatei Romane au fost foarte apreciati in timpul retragerii, carnea lor fiind mai gustoasa si mai curata decat cea din conservele expirate si sobolanii morti din transee. Soldatii germani invidiau uniformele vatuite si calduroase ale sovieticilor, insusindu-si cat de des puteam pantalonii si cizmele inamicilor si erau terifiati de ochii oblici ai schiorilor siberieni. Mass-media germana vorbea in schimb despre un lung sir de victorii, iar Hitler trimitea pe criminalul SS Eicke sa mai impuste din cei sovaitori si care se gandeau la retragere. Generalul SS Ausberg a scos o coloana de supravietuitori din toate armele din incercuirea de la Stalingrad si i-a dus cu pierderi infernale mai mult de 1000km de la Stalingrad pana dincolo de Don, pe jos prin zapada, la linia noului front german. Rasplata primita de la colegii de SS, va las sa o aflati din roman. Cert este ca tocmai plutonul lui Sven a fost cel care i-a inmanat-o. In capatul celalalt al frontului, generalul von Paulus,  comandant-sef al Stalingradului, dupa ce a transmis ultimul mesaj de “Traiasca Germania” si salut catre Fuhrerul sau, se preda si declara ca doar a executat ordinele si avea pretentia de a fi tratat ca un general, nu ca un simplu prizonier, neavand de gand sa strabata orasul pe jos, spalandu-se pe maini de catastrofa, desi ii revenea intreaga raspundere.

Apare si o mica istorioara foarte comica despre cum din lipsa superiorului cu fluier si racnete un tren-fantoma s-a plimbat cativa ani prin toata Europa. Micul episod erotic de care aveau parte in unica permisie anuala se consuma si el pe malul nordic al Marii Negre, undeva unde camarazii lui Sven nu puteau dormi de … liniste.

Auslandsdeutscher-ul de Sven, ca un om din afara societatii germane, incomplet integrat, a reusit sa fotografieze mult mai bine ceea ce a facut din nemti un instrument asa de bun in mainile unui dictator nebun ca si Hitler. In primul rand, fluierul transforma germanul in sclav, fiind conditionat sa asculte de fluier inca de la cresa, scoala, instructia militara, citez “fara fluier Germania ar fi fost pierduta” “fluierul cu biluta a ridicat de fiecare data acest popor in picioare”. Bineinteles, aici fluierul reprezinta simbolul disciplinei. Apoi racnetele superiorilor care faceau minuni : atacuri la baioneta impotriva cuiburilor de mitraliera, ridicat un cal de jos si mai ales vindecare miraculoasa de rani mai usoare ale razboiului dupa o cura de racnete. Racnetul simbolizand autoritatea de fier a conducatorilor. Si totusi, autorul a indragit acest popor care era imblanzit cu biciul, ca si fiarele salbatice.

Advertisements