Tags

Romanul cel mai cunoscut al lui Remarque este “Nimic nou pe frontul de Vest” care descrie impresiile autorului din experienta primului razboi mondial si un indemn la evitarea unui al doilea razboi. Are ceva din spiritul tanarului idealist si exaltat. In “Obeliscul negru” se continua povestirea cu perioada interbelica, in care se descriu efectele hiperinflatiei si exacerbarea nationalismului in Germania. Daca la inceputul romanului se putea cumpara un dolar cu sute de marci germane, aproape de final, era nevoie de cateva miliarde.

Tonul devine mai cinic si mai confuz. Sunt unele pasaje, mai ales discutiile dintre personaje “la betie” sau la spitalul psihiatric ce mi-au adus aminte de atmosfera din Kafka. Desi actiunea se petrece intr-un orasel din Germania, de multe ori m-am intrebat, oare seriozitatea, civilizatia si ponderatia germana sunt un mit? deoarece comportamentul locuitorilor predomina in betii, scandaluri si promiscuitate, iar ordinea publica era inexistenta. Societatea, asa cum era cunoscuta inainte de razboi, nu mai exista, cea mai mare victima pe frontul de lupta al inflatiei era micul deponent german. Guvernul republicii de la Weimar a folosit inflatia pentru a-si spolia proprii cetateni in incercarea de a plati enormele despagubiri de razboi, iar cei mai slabi membrii ai societatii au cazut ca si victime colaterale : pensionarii, copiii si veteranii mutilati in razboi, in timp ce speculatorii infloreau. Din momentul stabilizarii bruste a marcii, jandarmeria, absenta in anii precedenti, “a devenit brusc prusaca”, adica aparat represiv, fara a se atinge de membrii partidului nationalist al lui Hitler, care crestea, purtat de valul de frustrare al populatiei : pierderea razboiului, teritoriilor si bunastarii de dupa razboi. Pastrand proportiile, sunt multe asemanari cu Romania post-revolutionara lovita de inflatie si spoliata de speculatori si hoti care a culminat in 2000 cu scorul PRM de 25% si tulburatului psihic Vadim Tudor 28% in primul tur si 33% in al doilea tur, sau, ceva mai la est, ascensiunea la putere a lui Putin care se joaca de-a Hitler.

Continuand paralela, foarte multi nationalisti germani se plangeau ca “pe vremea fostului regim era mai bine”, va aduce aminte de ceva? Si raspunsul magistral dat de catre autor prin cuvintele unui personaj care se potriveste ca o manusa si cu situatia romaneasca actuala : “Dumneata si camarazii dumitale spuneti : Pe vremuri ne mergea bine, astazi ne merge prost – asadar inapoi la vechiul regim! In realitate, asta inseamna insa : astazi ne merge prost pentru ca inainte am avut vechiul regim!” “pentru ca am avut drept guvern iubitele dumitale capete de lemn si marionete in uniforma.” In Romania post-revolutionara am evitat pericolul extremismului nationalist, si inca suntem pe drumul greu si sinuos al construirii unei democratii fragile. Germania interbelica, in schimb, nu a reusit sa evite repetarea greselilor care au dus la milioanele de morti din prima conflagratie interbelica, ci a fost marele contribuitor la al doilea macel mondial. Sunt curios, oare se va repeta istoria in Rusia?

Advertisements