Despre finalul dictaturii actuale de care se plang Voiculescu si Nastase, si politia politica numita DNA

Imediat dupa asa-zisa revolutie lumea se astepta la lapte si miere curgand pe strazi. Dezamagirea a fost destul de rapida, cand s-a vazut ca de fapt s-a inlocuit dictatura unei familii cu dictatura servitorilor acelei familii. Familia dorea putere, servitorii aveau avere dar nu o puteau cheltui pentru ca nu era comunisto-ideologic corect. Servitorii aveau o durere undeva relativ la ideologie si vroiau opulenta marilor capitalisti, tehnologie, masini, gastronomie, moda si toate cele. Asa ca au inlocuit dictatorul cu unul care credea intr-o ideologie mai laxa si mai permisiv cu opulenta materiala a ciracilor : Ion Iliescu. Tot “sarac si cinstit” si avid de putere si mai putin interesat de partea materiala.

S-au mentinut niste ape tulburi propice imbogatirii rapide si stergerea urmelor faptelor reprobabile de dinainte, din timpul si de dupa asa-zisa revolutie. Vechii nomenclaturisti au facut aliante si cu noii rechini care s-au nascut innotand in aceste ape tulburi, iar aparatul oligarhic a fost in stare sa apere reduta puterii cu succes. Cei care doreau sa schimbe societatea in mai bine au realizat ca nu poti lupta cu mainile goale cu cei inarmati cu mitraliera. Idealistii au facut pact cu niste mafioti mai spalati. Asa ca s-au gasit cativa nomenclaturisti vechi sau rechini noi indeajuns de nemultumiti de impartirea cascavalului incat sa puna umarul la alternanta la putere, sa ii numim sistemul nou. Asa s-a nascut victoria din 1996 a CDR-ului si a lui Emil Constantinescu. Cu bune, cu rele, stacheta despre ceea ce trebuie sa faca guvernantii s-a ridicat usor.

Vechii nomenclaturisti, sau sistemul, sa-l numim vechi, a reusit sa invinga din nou in 2000. Cu toate acestea, nu s-au mai putut deda chiar la aceleasi excese ca inainte, si de bine, de rau, a trebuit sa mimeze normalitatea democratica cel putin la nivelul guvernarii CDR. Dandu-si seama ca de furat s-a cam furat ce se poate in Romania, s-au orientat spre un cascaval mai mare, si asa au pus umarul la aderarea la NATO in 2004 si inceperea negocierilor pentru aderarea la UE care s-a materializat in 2007. Stacheta de guvernare s-a ridicat mai sus.

Sistemul nou s-a intarit si a preluat puterea in 2004 prin Alianta DA si Traian Basescu. O versiune si mai spalata a celor din 1996. Sistemul nou a finalizat aderarea la UE in 2007. Cu toata cresterea rotii de cascaval, sistemul nou s-a rupt totusi, parte din el intrand in cardasie cu sistemul vechi, sa-i zicem sistem nou liberal ramanand pana in ziua de astazi, iar cealalta parte ramanand fidel lui Traian Basescu, sa-i zicem sistem nou democrat. Stacheta de guvernare s-a ridicat mai sus, si sub presiunea noii familii in care ne aflam, NATO si UE. S-a nascut o forta noua, numita DNA, care a capatat prostul narav sa nu prea asculte de manevrele nici unui sistem. Asa ca toti s-au simtit persecutati. Asa a avut loc puciul celor 322, din fericire  nereusit, al acelor care vedeau in Traian Basescu pe cel care controla aceasta noua forta. Tot in perioada aceasta s-au rafinat instrumentele de preluare a puterii, prin mass-media, majoritatea grupuletelor de putere avand un trust de presa aservit, pe langa clasica aservire a celui public fata de putere.

Sistemul nou democrat a preluat puterea in 2008 prin alierea scurta cu sistemul vechi. Apoi a purces la alierea cu parti ale sistemului vechi prin ceea ce s-a chemat solutia imorala. S-a jucat un sah etern si un dansat pe sarma pana cand s-au saturat absolut toti cei din celelalte clanuri si sub presiunea tot mai crescanda a politiei politice DNA si am avut parte de tentativa esuata de lovitura de stat din 2012. O larga coalitie, amalgam de sistem vechi si nou s-a folosit de nemultumirea populatiei in privinta problemelor economice, sperantelor inselate in privinta aderarii la UE, si bineinteles, puternicul zgomot al mass-mediei aservite.

Pe finalul “dictaturii actuale” tot mai multi si mai multi dintre pescuitorii in ape tulburi au inceput sa fie bagati la inchisoare de “politia politica DNA”. Cei care mai credeau inca in cinstea si onestitatea lui Traian Basescu au aflat ca imparatul este gol in momentul in care propriul frate a fost demascat sau re-demascat ca fiind adanc implicat in relatii cu clanuri interlope. S-a descoperit de fapt ca DNA e si mai periculos decat parea, chiar nu prea asculta de nici o comanda politica, ba chiar a ajuns sa primeasca laude de prin UE ca isi face bine treaba. Ei bine, Traian Basescu a reusit sa isi acopere foarte bine urmele si sa beneficieze si interactioneze indirect cu sistemele mafiote care influenteaza puternic politica romaneasca in ultimii 25 de ani. Chiar nici un om cu capul pe umeri nu poate crede ca nu a stiut, nu a vazut, nu a facut nimic. A beneficiat din plin de aceste inferente in politica. A enervat doar pentru ca a fost un maniac al controlului, folosindu-se pe rand de diverse grupari mafiote, fara a le da prea multe in schimb, si mai ales ramanand aparent ne-santajabil. Spre deosebire de Mircea Geoana care a ascultat umil comanda de a face o vizita lui Vantu inainte de alegerile prezidentiale. Dar oare este chiar nesantajabil? Sprijinul neconditionat fata de Elena Udrea din ultima vreme ma face sa imi pun mari semne de indoiala.

Alegerile din aceasta toamna vor fi iar un camp de bataie al diferitelor factiuni pentru controlul statului, obstructia justitiei, democratiei, bunastarii omului de rand si al altor idealuri pentru care au murit niste oameni acum 25 de ani. Dictatura actuala va lua sfarsit in noiembrie, si dupa ce se va sfarsi, vor fi multe de construit in tara noastra. Intrebarea este cine le va construi incepand din noiembrie 2014, noi, cetatenii, sau acesti sforari care au furat si distrus tot ce s-a putut pentru a-si construi micile imperii si sfere de influenta? Iata-i ca se imbarbateaza reciproc, si cred ca vor avea un viitor. Avem nevoie sa ne dam seama care va fi raul cel mai mic in noiembrie, si sa-l alegem pe acela. Asta ca sa avem un viitor noi, nu ei.